Buna dragele mele,
Ma numesc Nicoleta din Constanta iar anul acesta pe 11 septembrie va avea loc dupa un preludiu de 7 ani si mult asteptata nunta a mea.
In ceea ce priveste cererea de casatorie , ..........a.....ma cuprinde emotia. S-a intamplat anul trecut pe data de 16 iulie, ora, sincer nu prea mi-o amintesc cu exactitate dar oricum era intre 19:00 si 20:00. Parca a fost ieri, iubitul meu venise sa ma ia de la servici in jurul orei 19:00,in acea zi eram foarte stresata, avusesem o zi grea, el din contra era cu zambetul pe buze, parca si ma irita, era foarte nonsalant la tot ce-i povesteam imi raspundea ca o sa se rezolve totul cu bine, si-mi propune sa facem o plimbare pe plaja sa ma linistetesc si sa uit de ziua ce trecuse. In fine ajungem foarte repede pe plaja, si fiind obosita ma asez pe un sezlong, stam putin de vorba si vad ca deodata incepe sa zambeasca din nimic si se aseaza in genuchi pe nisip, pe mine ma bufneste rasul si-l intreb contrariata ce l-a apucat. El nimic, tace si scoate din buzunarul pantalonilor o cutiuta cu imprimeu floral cu fundita rosie, mi-o intinde si ma intreaba:"Vrei sa fii sotia mea?Ghiciti ce reactie am avut: m-a bufnit rasul si am spus nu ( fie vorba intre noi, am crezut ca glumeste, nu ma asteptam, deobicei tot ce facea, il simteam, nu ma lua niciodata prin surprindere, cunoscandu-l atat de bine, mereu stiam ce va face , inainte de a face.) Regret acum ca am ras, normal ca s-a bosumflat, si-mi deschide cutia, era un frumos inel de aur galben combinat cu aur alb si c-o frumoasa piatra la mijloc- mi-au dat lacrimile si normal ca l-am sarutat si..... am spus da. In acea seara am si sarbatorit la un frumos restaurant cu o sticla de sampanie numai noi doi. Dar sa va povestesc si cum a facut sa nu-mi dau seama . Cu o zi inainte iesisem din tura de noapte si ca deobicem am venit acasa si m-am cultat, intretimp el a venit acasa in pauza de masa si mi-a luat inelul de argint de la mana( habar nu am cum a facut) si l-a probat pe degetul lui mic, asa a aflat si masura corecta. Chiar a fost inaintea mea atunci cu cateva clipe. Oricum si acum nu uita sa ma cicaleasca aducandu-mi aminte ca la intrebarea lui am raspuns nu!
Si din acea clipa am inceput nebunia, site-uri, fotografii, idei, totul despre organizarea unei nunti, si binenteles modele de rochii de mireasa. Ce pot spune de Bien Savvy, toate modele sunt minunate, toate au o poveste, m-au fascinat de la inceput, mereu intru pe site sa vad noi modele si poate noi reduceri, pentru ca din pacate in momentul de fata nu-mi pot permite achizitionarea modelului preferat.Chiar in nebunia mea am fost acolo si am probat un model, mirific, nu pot descrie in cuvinte ce am simtit, acea dantela fina care-mi desfata trupul, m-am simtit ca un inger care si-a luat zborul in aceea rochita., dar nu pot omite si amabilitatea domnisoarelor de acolo, mii de multumiri. Apropo de modelul preferat acela ar fi din colectia La sposa 2010, - Lemona-( mi-a fost greu sa aleg unul, deoarece toate imi plac). .
Si ca sa fac dovada inelului meu atasez si fotografia.
Mii de multumiri ca mi-ati ascultat o parte din povestea mea de dragoste si poate ma ve-ti ajuta sa-mi indeplinesc un vis, acela de a fi o mireasa Bien savvy.
Pupici dulci si o viata fericita alaturi de omul iubit.!Petrece frumoasa, si sa fiti cele mai fericite mirese, ca si mine deasemeni.
am luat in serios cuvintele decat o bucata de metal pretios. 
.Suntem impreuna de 6 ani si prima cerere in casatorie a fost in urma cu 5 ani.Totul s-a intamplat intr-un cadru romantic, in apartamentul lui. Aveam o potecuta facuta din lumanari aprinse care pornea de la usa si ma conducea pana in dormitor unde ma asteptau foarte multi trandafiri , extrem de multe lumanari si inelul (pe care bineinteles ca nu l-am observat, captivata fiind de dormitorul aranjat cu foarte multa grija de Bogdan, pentru ca asa il cheama).Nu intelegeam ce se intampla , mai ales ca a trebuit sa astept in jur de 30 de minute la usa ( sa aprinda el in jur de 70 de lumanarele),asta pana cand l-am vazut in genunchi cu o cutiuta in mana rostitind: '' vrei sa fii sotia mea?''...Am spus ''DA", dar am decis sa mai asteptam putin (bine, putin mai mult 
