Ne-am cunoscut intr-o zi de octombrie, in urma cu trei ani.
Eu cred ca nimic nu e intamplator si de aceea nici intalnirea noastra nu a stat sub semnul hazardului, ci a fost stabilita undeva, acolo sus. Timpul ne-a copt sentimentele si intr-o zi, pe drumul pe care am pornit impreuna ne-am trezit ca vorbeam cu „NOI”. Si asa a ramas. Cererea in casatorie a venit ca un ceva firesc. Chiar daca momentul in sine a fost putin comic. Eram in vacanta in Marmaris, Turcia, anul trecut. Alex se pregatea pentru marele moment.
Cumparase inelul si cutia in care trebuia sa fie asezat – o scoica care se inchidea perfect. A asteptat toata vacanta. Si in ultima seara, tarziu in noapte mi-a propus o plimbare pe faleza. Eu stiam ce-o sa urmeze. Sau cel putin banuiam. Asa ca ne-am plimbat si ne-am asezat pe unul dintre sezlongurile care se aflau pe plaja. Iar Alex vorbea cate in luna si in stele. Despre munti, apa, despre noapte si zi, diverse.
Cerere in casatorie pe plaja
Intr-un final s-a decis. A scos scoica din buzunar iar inelul s-a auzit zdranganind in interior. Mi-a intins scoica dar nu a mai apucat sa spuna nimic, pentru ca in urmatoarea secunda langa noi a aparut un agent de paza care a inceput sa tipe sa parasim locul pentru ca suntem pe o plaja privata. Sincer, mie mi-a venit sa rad, iar Alex l-a rugat sa ne pasuiasca cinci minute, timp suficient cat sa ma ceara de sotie.
Nu e deloc usor sa pregatesti o nunta, de aceea ne-a luat un an de zile ca s-o facem asa cum am visat. La capitolul organizare, multe dintre decizii mi-au apartinut. Pentru ca Alex a vrut sa fiu fericita. Oricum am umblat impreuna si nu credeam ca pot fi atat de nehotarata. Am consultat zeci, poate sute de site-uri de profil pentru a alege tot felul de maruntisuri. Am dat o multime de telefoane. Doar pentru rochia de mireasa am fost la vreo patru targuri de nunti. Sau poate au fost mai multe, cine sa le mai tina minte numarul? Oricum am realizat ca totul este posibil daca iti doresti cu adevarat.
Trei perechi de sandale pentru nunta
Asa ca am depasit barierele. Mi-am cumparat trei perechi de sandale pentru marele eveniment. Pe doua dintre ele le-am facut la comanda. Sandalele pe care le-am purtat la biserica mi-au dat dureri de cap pentru ca le-am facut cap-coada de trei ori. Am schimbat si modelul intre timp. In total am facut vreo opt drumuri pentru ele. Sandalele de dans le-am comandat tocmai din Argentina. Si ultima pereche de sandale am gasit-o usor, la mall. Stiu! Veti spune ca sunt bogata daca mi-am permis atatea extravagante - trei perechi de sandale pentru o singura seara. Nu, nu sunt! Doar ca rolul de mireasa mi-a trezit cele mai neasteptate pasiuni.
Invitatia dulce
Ideea de invitatie mi-a apartinut. Si textul la fel. Am facut vreo trei variante de text. Practic invitatia consta intr-o ciocolata pe al carei ambalaj se afla fotografia cu noi, dar si textul propriu zis. Marturiile au fost sticle de vin cu fotografia noastra. Nici alegerea restaurantului nu a fost una usoara. Am optat pentru restaurantul unui hotel de patru stele care ne-a placut pentru stil si eleganta.
Stiu ca toate miresele spun ca au avut parte de o nunta perfecta. Asa a fost si a noastra si nu e o minciuna. Asa am trait ziua aceeaa, cu bucurie. Tot stresul si toata agitatia pregatirilor au palit in ziua respectiva. Pentru ca am facut totul asa cum ne-am dorit noi. In plus i-am avut aproape pe cei dragi. Am simtit iubirea si sustinerea lor.
Nu am tinut cont de traditii
Nu am tinut cont de clisee si am renuntat la traditii. Nu am plecat de acasa cu alai si ne-am acordat un timp, doar al nostru pentru sedinta foto pe care am facut-o in Centrul Vechi din Bucuresti. Nu mi-am dat voalul jos, nu am vrut bocitoare si nici lautari. Am dansat in schimb nebuneste toata noaptea. Am avut emotii mari la dansul de inceput pe care l-am pregatit cu un profesor de dans. Dar am trecut proba cu brio.
Am ramas fara mire destul de devreme. Dar nu m-am lasat mai prejos si m-am lasat furata spre dimineata de prietenele mele. Fetele m-au dus pe un stadion unde se turna o reclama la bere. Iar drept rascumparare mirele a trebuit sa plateasca cu frisca si capsuni. Un moment emotionant a fost cel in care i-am dedicat lui Alex piesa pe care o fredonam din copilarie: Roxana Popescu „Vreau sa fii langa mine”. O ascultam la pick-up iar versurile le stiu pe de rost. Sincer as fi vrut sa i-o cant dar mi-a fost teama ca nu ma ajuta vocea. Asa ca am preferat sa-i soptesc doar lui melodia la ureche, in timp ce dansam.
Luna de miere in Corfu
Luna de miere am petrecut-o in Corfu. Cred ca Grecia este o destinatie cu care nu poti da gres. Acolo ai de unde alege, ai istoria aproape, religia, plaja, soarele arzator si tavernele pitoresti. Iar mancarea e imposibil sa nu-ti faca cu ochiul. Noi am inchiriat o masina si am hoinarit. Am vazut orasul Corfu dar si insula, manastirea Paleokastritsa, palatul lui Achille, insula Paxos si vestitul Canal D' Amour cu stancile abrupte care coboara in mare. Am facut si o excursie in Albania unde ne-am plimbat prin Butrinte, un orasel plin de vestigii.
Comentarii pe articol
Adauga comentariul tau »