Nunta Ioana si Gaby

Cu siguranta nici prin cap nu mi-a trecut ca baiatul acela, nu peste mult timp, v-a deveni sotul meu. Prima invitatie din partea lui, la un suc, s-a dovedit a fi o plimbare lunga… de sapte ore, la Venezia. Oboseala, plictiseala, nici gand! Nici vorba de sete sau foame :)). La despartire am avut primul sarut si, mai in gluma, mai in serios, el m-a cerut in casatorie. Mi-a zis: “Eu ma insor cu tine!”, iar eu am ras si i-am raspuns “Sigur ca da”.

 

La 5 minute dupa despartirea noastra, cand am plecat in directii diferite, ne-am auzit din nou. Mi-a sunat telefonul: “Ce faci? Trebuie sa mai astept trenul 10 min?”. De cand l-am vazut, din prima secunda, mi-a placut de el. M-a atras, a fost acel ceva… si am simtit ca el era cel pe care il asteptasem :). La nici 3 luni de la acea intalnire locuiam deja la el si ne faceam planuri de nunta. Mentionez ca el locuia la Milano, de altfel aici suntem si acum. Cand ne-am intalnit prima data eu eram in trecere, aveam biletul de avion pentru intoarcere in Romania. Dupa un an am facut cununia civila, iar dupa un alt an nunta in Romania, la Iasi.

 

Rochia de mireasa am luat-o de la Milano si a fost ceva de genul: vazut, placut, luat. Am intrat in magazinul cu rochii de mireasa, la programarea care era deja facuta cu 3 luni inainte, iar in 5 minute aveam rochia pe mine si mi se luau masurile. Stiu ca in principiu mirele nu trebuie sa vada rochia de mireasa, dar rochia mea a fost alegerea mirelui meu. Surpriza a fost doar a rudelor si invitatilor cand au vazut rochia de mireasa.

 

Am avut o nunta mica, cu circa 70 de persoane, cei dragi noua. Restaurantul a fost impodobit cu cale si trandafiri. Marturii am avut cutiute in forma de inimioara, imbracate in dantela alba. Iar in ele au fost doua pietricele colorate, care au semnificat perechea noastra.  

 

Invitatiile de nunta le-am vazut si comandat pe internet. Inainte de nunta, cu trei zile, exersam dansul mirilor. Am ras, ne-am calcat pe picioare… niste neindemanatici. Insa, in seara nuntii primul nostru dans a iesit foarte bine spre surprinderea tuturor celor prezenti si spre amuzamentul prietenilor si verilor mirelui :).

 

Am fost atat de fericita, de vesela, de implinita! Multe din momentele de la nunta mi le-am reamintit cand am revazut CD-ul cu filmul nuntii. La biserica a fost un moment foarte emotionant, spre marea mea surprindere. Mi-a lipsit persoana care si-a dorit cel mai mult sa ma vada mireasa. Dar, de undeva de sus stiu ca a fost langa mine si era fericita (mama).

 

In luna de mire am fost 10 zile la ski in Italia, la Val Senales. Acum ne pregatim de mutare in casa noua si cat de curand ne dorim sa avem copilasul nostru. Nu, deocamdata nu sunt insarcinata, dar lucram la asta :). Am o familie superba si niste socrii minunati. Am cunoscut fericirea, implinirea si linistea alaturi de sotul meu! Asta doresc tuturor mireselor.