Nunta Doralina si Claus - versiune de tiparit

Eu si Claus eram impreuna din 2004, cand ne-am hotarat sa intram „in legalitate” :). Nu a existat nicio presiune, pur si simplu am simtit ca a sosit momentul sa facem acest pas. Avem noroc de parinti intelegatori si iubitori care ne dau libertatea sa decidem noi asupra destinelor noastre. Nu am avut presiuni nici in ceea ce priveste organizarea celor doua evenimente: cununia civila si cea religioasa. Mai ales la cea religioasa, unde stiti bine ca exista atatea traditii si obiceiuri la care unii parinti tin mult. Acelea nescrise, stiute de „babute” :).

Noi am organizat cununia religioasa astfel incat sa fie respectate traditiile „standard”: gatitul miresei si al mirelui, ruperea turtei miresei, furatul miresei, sosirea tortului, aruncatul buchetului, hora miresei...si alte mai mici, pe care le face toata lumea. De altfel, ar fi fost greu, daca nu imposibil sa impacam traditiile dobrogene (eu fiind din Tulcea) cu cele moldovenesti (sotul meu fiind din Botosani).

Amandoi am stabilit data cununiei religioase pentru 3 iulie 2010, cu mentiunea ca facusem primul pas, ne-am casatorit civil pe 18 septembrie 2009. Initial am dorit ca nunta sa se desfasoare in Botosani, de aceea am organizat cununia civila in Bucuresti. Noi locuim acum aici. Si urma ca pana pe 3 iulie sa putem organiza o nunta pe sufletul nostru la Botosani. Din pacate, din motive obiective, nunta nu a mai putut avea loc la Claus acasa si am hotarat sa o organizam in Bucuresti, la restaurantul Calise-Marcon. Cununia religioasa a avut loc la biserica de lemn Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, de langa Cotroceni.

Si la cununia civila, ca si acum, am dorit sa avem o tema. Atunci a fost vorba despre “verde”, pentru ca ne place natura si am invatat sa o respectam. Aceste idei ne reprezinta felul de a fi, saturatia de betoane si bucuria de a evada in mijlocul “verdelui” ori de cate ori este posibil.

In ceea ce priveste cununia religioasa, am ales ca aceasta sa fie solara, in acord cu sufletul nostru, dar si cu perioada in care a fost programata. Simbolul nuntii a fost “floarea-soarelui”. Trebuie sa mentionez ca am fost ajutati de o firma de specialitate, Agentia Rina, printr-o consiliera care ne-a fost de un real folos. Pentru a intelege viitoarele miresici la ce ma refer, voi spune ca noi ne-am dorit ca nunta sa fie un amestec echilibrat intre rustic si elegant, care sa nu-i stirbeasca nimic din stil si rafinament. Ideile noastre, ajustate putin si de ideile consilierei ne-au dus la nunta pe care ne-am dorit-o.

Nu a fost uitat niciun detaliu, consiliera noastra ocupandu-se de strangerea linkurilor catre diversi furnizori, noi alegand ce ne placea, se potrivea cu tema si era atractiv din punct de vedere pret-calitate. Practic, un sfert din organizarea nuntii a fost lasat pe umerii ei, restul care tinea strict de noi a fost realizat in special cu o saptamana inainte de nunta. Bineinteles ca am avut un program si o lista cu tot ce aveam de facut, pentru ca sunt, dupa cum bine stiti viitoare miresici, extrem de multe detalii. De exemplu, pentru a crea atmosfera pe care ne-o doream am inchiriat pentru local alte scaune, din bambus auriu, foarte usoare. Am avut noroc de manageri extrem de cooperanti. Am avut o nunta mica, intima, invitatii fiind in numar de 60. Insa a fost foarte frumos, ne-am distrat copios. Nu am dorit formatie, am avut doar un DJ care s-a descurcat mai mult decat onorabil si care s-a ocupat de tot: jocuri de lumini, fumul de la primul dans, etc.

Referitor la tinute, eu am avut o rochie de mireasa alba, stil sirena, iar accesoriile au fost o combinatie de aur alb cu aur galben. Am avut noroc sa gasesc un set care s-a potrivit perfect tinutei. Pantofii „principali” au fost albi, din satin, cu broderii, decupati putin in fata si... foarte inalti pentru ce sunt eu obisnuita. Au fost cumparati de la Isa’Dorable. O mica mentiune: am avut trei perechi de incaltari. Pe tot parcursul nuntii le-am purtat pe rand, pe toate, in functie de marimea tocului, spre dimineata avand niste sandalute cu talpa perfect plata. Si chiar si asa, talpile au avut un pic de suferit, dar ma asteptam la asta :). Sotul meu a avut un costum negru cu redingota de la Tata si Fiul, completat de o floarea soarelui ca si cocarda, pentru a se asorta cu buchetul si accesoriile mele.

Coafura mea a fost si ea un amestec de bucle “stylish” in care mi-am prins sapte crizanteme mici care imita perfect floarea soarelui. Am tinut mortis sa am voal. A fost ales lung pana in pamant special, iar croitoreasa mi l-a scurtat (fara sa-l taie) in asa fel incat sa aiba mai mult volum si sa se potriveasca cu modelul rochiei de mireasa. Prinderea lui a fost opera coafezei mele extraordinare, Tony. Si machiajul de mireasa a fost solar, destul de curajos as putea spune, chiar si pentru o persoana ca mine cu ceva tendinte catre nonconformism. A fost realizat de o profesionista la mine acasa. Manichiura si pedichiura au fost opera profesionistei de la Salon Organic. A fost ceva inedit, in sensul ca am dorit sa fie stilul frantuzesc, dar fara unghii false, iar in loc de culoare alba, am avut, bineinteles, culoare galbena :).

Buchetul de mireasa a fost numai din floarea soarelui cu putin verde care sa-i puna in valoare frumusetea. Nasa a avut un superb buchet din astromeria galbena, cu frezii rosii care s-a asortat perfect cu ideea nuntii. Alexandra de la Retro Flower a avut mult de munca :), deoarece noi am dorit sa avem si cocarde si o arcada la intrarea in local, un mic aranjament la biserica, plus marturiile care au fost rame din scortisoara cu o fotografie a noastra de la cununia civila. Si, „cireasa de pe tort”, am rugat-o sa ne confectioneze un aranjament in spatele prezidiului sub forma unui tablou dreptunghiular pe care a prins frunze naturale si crizanteme mici care formau doua verighete. I-a iesit minunat, dovada ca toate florile de pe mese mi-au fost cerute de invitati :). Totul a fost natural, pornind de la manichiura si pedichiura mea, pana la cocardele invitatilor.

Verighetele le aveam deja. Le comandasem cand am avut cununia civila, cand am organizat si ceremonia de logodna, pentru a le putea purta pe mana dreapta. Erau verighete simple, din aur galben, cu numele noastre inscriptionate pe partea interioara. Acum, insa, ne-am dorit sa le aducem mici imbunatatiri. Am adaugat margini din aur alb, pentru a se asorta cu inelul meu de logodna care este numai din aur alb.

Meniul a fost unul traditional, foarte bogat, cu mici inovatii aduse dupa ce consiliera ne-a aratat si alte tipuri de meniuri. Tortul a mers in linie cu tot ce organizasem pana atunci, fiind din martipan alb cu floarea soarelui ca ornamente, acestea fiind tot din martipan. In interior a avut ciocolata si crema cu fructe de padure care sa-i mai ia putin din dulceata. Am avut norocul sa iasa si frumos si gustos. A avut trei etaje si a fost facut pe rotund. Nu am dorit sa-i stricam din frumusete infigand artificii, acestea au fost asezate in cele patru colturi ale mesei, pentru a-l incadra. Mentionez ca aranjamentele florale de pe lumanari, verighetele, buchetele, aproape totul a fost pe model rotund...cercul, dupa cum bine stiti, avand semnificatii deosebite.

Am pregatit ca surpriza pentru invitati o sceneta cu un tobosar si o zana care au realizat un moment deosebit povestind despre iubire si facand aluzii la anumite subiecte (discutasem inainte o parte din scenariu) si la anumiti invitati, astfel incat sa creeze o atmosfera relaxanta, amuzanta si sa smulga aplauze, ceea ce s-a si intamplat. Ideea a fost a consilierei noastre si, dupa ce am vorbit cu „tobosarul” Adrian, care a terminat actoria, am decis ca asta vrem si asta ni se potriveste. Apoi, toata lumea ne-a spus ca vroiau mai mult, sceneta a durat aproape 30 de minute, dar nu s-a simtit cand a trecut timpul :).

Luna de miere a fost de fapt „saptamana de miere” pe care am petrecut-o la Paris. Biletele le-am cumparat de la agentia de turism Bliss Travel din Bucuresti. Aici, cuvintele sunt de prisos. Ne-am simtit extraordinar si ne-am promis ca ne vom reintoarce, cat de curand.

Ca o concluzie, marturisesc ca nunta a iesit cum ne-am dorit, chiar daca a fost programata (fara sa stim la vremea aceea) in punctul culminat al crizei economice, sociale, morale prin care trece tara noastra. Am dorit sa evadam si sa uitam putin de griji. Si am reusit, dar nu fara ajutorul invitatilor nostri, care au fost minunati. Am avut grija unii de altii sa ne simtim cat mai bine si asa a fost... Dragi miresici, va doresc din tot sufletul sa va simtiti la nunta voastra asa cum ne-am simtit noi la a noastra. Vor fi si mici incidente, e imposibil fara, dar toate se rezolva, si apoi singura grija e... sa nu faceti prea multe basicute de la atata dans :). In continuare, las fotografiile sa vorbeasca si sa completeze ce nu am reusit sa redau eu in cuvinte.