Data nuntii: 16 octombrie 2010
Rochie de mireasa: Demetrios 984 , catalog 2010
Locatie: restaurant Grand Palace, Oradea
Meniu: 160 ron/ persoana
Luna de miere: Maroc
Povestea noastra… l-am cunoscut pe sotul meu intr-o seara de vara, eram intr-un parc din Oradea cu mai multi prieteni comuni. Cand am facut cunostinta mi-a facut un compliment putin cam indraznet pe care l-am ignorat pentru ca dragul meu sot parea un barbat foarte sigur pe el, convins ca oricine ii cade in plasa. Dupa cam o luna ne-am intalnit intr-un club pe care il frecventam amandoi si a fost un click ,nu stiu, ne-am atras reciproc. In cateva zile minunea s-a terminat.
Primul sarut
El avea un prieten caruia ii placea de mine si s-a asigurat ca va tulbura apele. Eram convinsa ca asa a fost sa fie, ma gandeam la el, dar era totul neclar. Asta pana cand am fost amandoi la o nunta, asezati exact la aceeasi masa. De fapt eram chiar fata in fata. Toata seara ne-am uitat unul la altul si ne zambeam, pana cand el si-a facut curaj si s-a mutat langa mine, m-a sarutat si mi-a zis ca nu mai vrea sa stea departe de mine. A fost sincer, pentru ca de atunci nu a mai stat departe de mine.
Cererea in casatorie
M-a cerut de sotie de trei ori, insa doar o data mi-a dat si inelul. Cererea oficiala a fost pe 14 februarie 2010. Am fost la un restaurant cu specific chinezesc (sotul meu iubeste mancarea chinezeasca), unde, dupa ce am mancat, eu asteptam sa plecam, el tot imi zicea “'hai sa mai stam putin” si eu nu intelegeam de ce. La un moment dat am plecat, iar cand a venit sa imi dea paltonul m-a sarutat cu inelul in gura. Pe mine m-a bufnit rasul, nu ma asteptam sa tina inelul in gura. A fost un moment plin de emotii. De aici au inceput pregatirile.
Rochia de mireasa
Rochia de mireasa am gasit-o pe internet. M-am uitat zile in sir pentru rochie, vazusem mii de modele, dar de fiecare data ma intorceam la acelasi model. M-am indragostit de rochia aceasta. Este o creatie Demetrios. Aveam indoieli asupra cumpararii, deoarece pretul in Romania era cam mare, dar am avut norocul sa o gasesc in Ungaria la un pret putin mai mic si am luat-o.
Restaurantul si meniul
Am pornit in cautarea salii, pe care am gasit-o oarecum din greseala. Ne oprisem intr-o parcare sa ne consultam cu privire la salile pe care le vazusem si am zarit sala noastra: Grand Palace, Oradea. E un restaurant de care nu prea stiam, am intrat inauntru si ne-am zis asta e! Fara dar si poate am gasisem sala visurilor noastre. Aceasta sala mai avea putine date libere vara si o data libera in octombrie, pe care am ales-o noi, pentru ca ne doream o nunta de toamna. La decor nu trebuia sa facem prea multe deoarece sala e decorata in stil clasic, superb. Pe mese am avut aranjamente din pene ivory. Am avut cununia civila si religioasa in gradina restaurantului, in aer liber, a fost de vis.
Am organizat nunta singuri, fara ajutoare, pentru ca am vrut sa fie totul perfect si ne-am asigurat personal de asta. Am ales un meniu clasic deoarece am avut invitati de toate tipurile si vroiam sa fie toata lumea multumita. La poze nu am fost atat de norocosi, a plouat, dar fotograful s-a descurcat foarte bine.
Petrecerea, tortul si luna de miere
Petrecerea a fost reusita, lumea a dansat, s-a distrat, s-a simtit bine. Eu am fost furata, dar am fost dusa in gradina localului. Nu vroiam sa plec in club sau in alte locatii. Mirele, ca sa ma rascumpere, a fost nevoit sa danseze pe melodia din Lacul lebedelor, impreuna cu nasul. A fost foarte amuzant momentul. Distractia a tinut pana dimineata.
Tortul a fost cu umplutura Mozart, delicios, iar decorul a fost din martipan ivory. Totul a iesit asa cum ne-am dorit. In luna de miere am plecat in Maroc, Agadir, unde am petrecut clipe superbe la o temperatura de 30 de grade. In ziua nuntii nu mi-am facut griji pentru nimic. Il vedeam doar pe Robin, eram in bratele lui si totul era perfect. Aceasta este povestea noastra, care abia a inceput si care are un drum lung de parcurs, un drum presarat cu multa iubire!
Comentarii pe articol
Adauga comentariul tau »