« Precedenta
Urmatoarea »
Poza 2 din 30
Nunta Alinei si a lui Adrian

Nunta Alinei si a lui Adrian

"In ochii celuilalt vedeam fericirea". Autor: Alina Cristea . Foto: Alina

24 Iunie 2010
Noi suntem Hansel si Gretel. Adica Alina si Adrian Cristea, doi copii ceva mai mari.
In urma cu 2 ani am hotarat, precum eroii din basmul lui Andersen, sa mergem pe drumul vietii tinandu-ne strans de mana.
 
Cu o pirueta a inceput povestea noastra
Ne-am cunoscut demult. Probabil intr-un vis ori o alta viata. Cand ne-am revazut, acum patru ani, pe holurile unui post de televiziune in care lucram amandoi, aveam impresia ca ne stim dintotdeauna. Aveam fiecare o relatie pe vremea aia, o relatie in care nu mai gaseam ce cautam. Privindu-ne ochi in ochi am inteles si de ce: pentru ca noi ne cautasem o viata intreaga unul pe altul. Am pus punct fiecare relatiilor in care ne amageam singuratatea si... asa a inceput povestea noastra de dragoste, cu o pirueta pe care eu am facut-o intr-o dimineata in fata lui, dornica sa-mi arat o noua rochie. Mi-a spus ca atunci s-a indragostit iremediabil.
 
Pasiuni comune
A urmat un an in care ne-am cunoscut din ce in ce mai bine, in care ne-am gasit pasiuni comune - televiziunea, proiectele online, tolaneala pe plaja, vara la mare, cititul. Ne imprumutam carti si ne bucuram ca impartim astfel emotii si trairi. Ne plimbam prin parc si ne fotografiam reciproc. In ochii celuilalt vedeam fericirea. Adrian e un pasionat de fotografie si de filme. Eu mai putin, asa ca nu ne batem seara acasa pe telecomanda. Asta a fost un alt plus al relatiei. Si, daca n-ar fi fost asa, banuiesc ca am mai fi cumparat un televizor si toata lumea ar fi fost multumita.
 
Cererea in casatorie
Dupa un an, ne-am mutat impreuna. Era prima mea relatie in care locuiam cu cel iubit. Nu a fost un soc, nu mi-a fost greu sa ma adaptez. Pur si simplu, bucuria de a ma trezi dimineata langa barbatul vietii mele a sters orice altceva. Nu ne-am descoperit niciun alt defect, nu ne-am certat niciodata. Dupa vreo sase luni de convietuit, am plecat intr-un week-end la munte. Acolo, odata cu prima ninsoare din anul acela, a venit cererea in casatorie. Nu stiu cine a lacrimat mai mult de emotie si fericire - eu sau el. Zile-n sir imi tot priveam inelul de logodna si ma inunda bucuria iubirii implinite.
 
Pregatirile de nunta
Euforia cererii in casatorie a fost destul de repede combinata cu agitatia pregatirilor de nunta. Punctul cel mai spinos a fost gasirea restaurantului. Era deja mijlocul lui noiembrie si noi doream neaparat sa fie in iulie anul urmator. Cred c-am sunat in doua saptamani la peste 100 de restaurante. Cand eram pe punctul de a cadea in depresie, ne-au sunat cei cu care incepusem lista si pe care-i dorisem cel mai mult: Marriott. Se eliberase un loc, ce-i drept, doua saptamani mai tarziu decat intentionam noi, pe 19 iulie, dar nu mai conta! Am semnat contractul si, din clipa aceea, tot restul pregatirilor au mers struna. Poate si pentru ca pe noi ne interesa cel mai mult sa ne casatorim si mai putin nuanta servetelor de la masa. Am vorbit la biserica Sf Ilie Rahova, un loc de suflet pentru noi, am comandat invitatiile, am aranjat cu dj-ul, care, avand firma de decoratiuni, s-a ocupat si de aranjarea salii, fotograful ne-a gasit si cameramanul, iar nasii... au fost primii dupa parinti care au aflat vestea, fiind cei mai buni prieteni ai nostri.
 
Rochia de mireasa
Mi-am cumparat prima si singura rochie de mireasa probata vreodata in viata mea. Pentru ca, odata imbracata cu ea, am simtit ca e rochia mea. Pantofii i-am facut pe comanda, mirele si-a gasit din prima costumul, camasa si vesta. Totul a mers ca pe roate iar noi nu ne-am contrazis nici macar o singura data in timpul pregatirilor. Se zice ca lunile dinaintea nuntii sunt o proba serioasa pentru viitorii soti. Noi am trecut-o cu brio.
 
Ziua nuntii
Si, incet-incet, a venit si ziua nuntii. Cununia civila am facut-o cu o luna inainte, din doua motive: ca sa am timp sa-mi pot schimba buletinul si pasaportul pana plecam in luna de miere si, in plus, am vrut sa ne bucuram de doua ori de casatoria noastra. In dimineata nuntii, ploua marunt. Ne-a trezit un prieten ca sa ne avertizeze c-o sa fim plini de bani toata viata. N-am avut timp sa-mi fac prea multe griji ca n-o sa iasa bine sedinta foto pe ploaie ca a trebuit sa plec la coafor. Pana am fost coafata si machiata iesise soarele, se uscase pe jos si erau 30 de grade afara! M-am dus acasa la ai mei sa ma imbrac si din momentul in care au venit sa ma ia Adrian si nasii totul s-a petrecut ca-ntr-un vis. Cel mai frumos vis din viata mea. Ii tin minte si acum privirea hipnotizata cand m-a vazut imbracata mireasa si mi-a oferit buchetul. Amandurora ne tremurau mainile.
 
Biserica si restaurantul
Ceremonia religioasa a fost divina. Poate si pentru ca a fost singura cununie oficiata in acea zi. Corul a cantat dumnezeieste. Cand preotul ne-a pus verighetele pe deget si ne-a spus, cu voce blanda „Si le tineti acolo toata viata”, cred ca au fost cele mai emotionante momente din ziua aceea. Dupa slujba religioasa am fugit cu nasii si fotograful in parc, in Herastrau, sa facem poze. Nu am ales parcul intamplator, ci pentru ca a vrut sa ne fotografiem in ziua nuntii chiar pe bancuta unde ne-am sarutat prima data. Nu stiu in care din cele doua ocazii am fost mai tulburati... Am intrat in restaurant in aplauze. In hol era un grup de musulmance, fascinate de rochia mea asa ca ne-au apaludat ca pe niste vedete. Oricum pluteam de fericire.
 
Intreaga petrecere a fost o reusita: sala a fost perfect aranjata, muzica exceptionala, meniul de vis... ultimele mele clipe petrecute „ca-ntre fete” au fost cand m-au rapit prietenele mele din copilarie. M-au dus la un bar, in incinta hotelului, unde am baut cocktailuri si am ras ca pe vremuri. N-am lungit prea mult momentul, ca oricum mi-era dor sa ma intorc langa cel care, de cateva ore, devenise sotul meu. La spartul petrecerii, spre 4-5 dimineata, nu ne venea sa credem ca s-a terminat si ca totul a iesit asa cum am visat: perfect. Toate astea fara sa ne stresam inutil si fara sa nu dorm noaptea de griji. Cum am fi putut, cand cel mai important lucru era ca urma sa fim UNUL pentru tot restul vietii?
 
Am petrecut noaptea nuntii intr-un apartament luxos pus la dispozitie de hotel. Imbracati in halate pufoase albe, cu papuci asortati, ne-am cuibarit in patul imens, cu zeci de perne si pernute, am ciocnit sampanie si, cand se lumina bine de ziua, am adormit. Visam si acum si speram sa nu ne trezim niciodata din visul iubirii noastre.

Printeaza

Etichete: nunta; poveste; cerere in casatorie; inel de logodna; pregatiri de nunta; rochie de mireasa; biserica; restaurant; noaptea nuntii;

Sectiuni: Real Weddings; Nunta;


Adauga un comentariu pe articolul Nunta Alinei si a lui Adrian


Toate articolele din Nunta